Daniel Săuca
Știu: haos, haos, haos… Și, totuși, cine pe cine ascultă? Mai putem avea rațiunea de a asculta și alte puncte de vedere decât cele din „bula” noastră? În loc de editorial, un fragment dintr-o analiză care m-a pus pe gânduri. Sper să vă „prindă” și pe dvs. Victor Giosan: „În comparație cu țările din Uniunea Europeană și cu țările dezvoltate din OECD, România NU are un sector public excesiv, dimpotrivă este unul dintre cele mici. Mai mult dimensiunea sectorului public în România este determinată atât de populație, dar și de creșterea bunăstării generale și de standardele foarte înalte ale clubului – Uniunea Europeană – în care am intrat. Nu poți păstra cadrele medicale în România fără să-i plătești în corelație cu nivelul PIB, dar și cu salariile din țările unde ar putea emigra. Pe de altă parte sectorul public trebuie reformat substanțial – în special reforme structurale în sănătate, educație, guvernanța publică pentru a îmbunătăți calitatea serviciilor publice. Este absolută nevoie de o reformă administrativ teritorială și de reducerea masivă a numărului de primării din zona rurală – probabil cu peste 75 la sută. Există surplus de personal în administrația publică centrală, agenții sau autorități publice inutile sau care pot fi comasate, sunt multe sinecuri care trebuie desființate. Toate acestea trebuie făcute în mod obligatoriu și urgent, din motive de etică: pentru a împărți cât mai echitabil povara consolidării bugetare, pentru a putea justifica alte reforme necesare și destul de dureroase. Problema este că astfel de reforme cer timp: unele câteva luni, reforma teritorială câțiva ani de pregătire temeinică și implementare” (hotnews.ro). Alte fragmente din haosul românesc, într-un episod viitor.